Pe numele sau adevarat Eduard Marcus, Voronca s-a nascut la Braila in 1903. S-a inrolat in miscarea romaneasca literara si, cu scrisul sau proaspat si temerar, s-a distins aproape instantaneu prin aportul substantial la declansarea si consolidarea avangardei noastre si la recunoasterea ei internationala. 

A fost unul dintre cei mai importanti colaboratori ai revistei „Contimporanul” , de numele sau, al lui Victor Brauner si de cel al lui Stefan Roll legandu-se aparitia revistei „75 HP”.  In 1927 publica la Paris poemul „Colomba” insotit de doua portrete semnate de Robert Delaunay, primul cubist vibrat „colorat”. Naturalizat francez in 1938, in ani de crancena persecutie nazista, Ilarie Voronca se alatura la propriu Miscarii de Rezistenta. Suferintele poetului s-au agravat insa in scurt timp, iar in 1946 se sinucide pentru a le pune capat. Colomba, sotia iubita, ea insasi poeta si traducatoare, s-a dedicat pastrarii memoriei lui Ilarie Voronca.

Cu putine mijloace de subzistenta, dar cu o inima mare si plina de dragoste pentru Romania, Colomba Voronca a reusit sa publice la Paris si la Bucuresti din scrierile poetului. Nu a putut insa face nimic pentru reconcesionarea locului de veci si pentru restaurarea mormantului. Inca din 1961 ea ii scria lui Sasa Pana, devotat prieten al familiei avangardistilor romani: „Saraca am fost si am ramas, dar o oarecare suma imi este necesara pentru a reface mormantul”. Acesti bani nu i-a avut niciodata. Un colectiv de poeti, scriitori, artisti intitulat grupul Ilarie Voronca si adunat de catre Cristophe Dauphin, director de revista si biograf al poetului roman, a initiat vanzarea la licitatie a unor lucrari donate special in scopul strangerii de fonduri. Printre donatori se numara Catherine Sernet, Marina Vanci Perahim, Dady Janco, Rose Helene Iche, Christophe Dauphin,  Lucian Georgescu. S-au strans astfel 19 piese estimate la aproape 18.000 lei (dar care printr-o licitatie inflacarata s-ar fi putut intrei), dar s-au cumparat de 8.500 lei. Sansa pe care ti-o da teledonul de a vorbi si cu vedeta ta preferata aici nu functiona. Prin urmare, negustorii s-au multumit nu sa contribuie din prea plinul lor la refacerea mormantului unui mare poet roman, ci sa achizitioneze ceea ce are circulatie si se poate vinde.

Ma gandesc ca atat Ministerul Culturii, cat si Ministerul de Externe nu vor sta in expectativa. Este momentul, macar in al doisprezecelea ceas, sa aratam ca ne pretuim valorile, ca nu le uitam si ca suntem mandri de ele. Nu cred ca nu se poate fac e o donatie, de data aceasta din partea unui sculptor roman, care ar dori sa realizeze piatra tombala a lui Voronca. Ar fi nevoie doar de putin entuziasm si mai multa initiativa.