Fan Fest – un Woodstock transilvanean esuat

Motii si-au vazut de intors fanul pe acorduri rock, punk sau hip-hop.

În timp ce o mica parte dintre tinerii prezenti la „Fân Fest” îsi scormoneau mintea si sufletul pentru a inventa noi argumente, si mai puternice, împotriva proiectului Rosia Montana, localnicii si-au vazut, la propriu, de fânul lor.

Maraton de concerte

A treia editie a „Fân Fest” de la Rosia Montana s-a dorit a fi mai mare, mai complexa, mai incisiva si mai bine organizata. Primul obiectiv a fost îndeplinit: aproape 15.000 de persoane au fost prezente pe platoul de la marginea estica a localitatii în cele trei zile de festival.

Scena de concert a fost punctul principal de atractie al festivalului. În fiecare zi, 40 de trupe au cântat începând de dupa-amiaza pâna târziu în noapte. Lânga peretii de difuzoare era tot timpul „actiune”, mai ales la recitalurile de punk si metal.

 Asistenta se mai cumintea parca la momentele de country, dar îsi revenea la „normal” când pe scena aparea o trupa de hip-hop. Putin mai departe, grupuri-grupuri de tineri urmareau spectacolul culcati pe iarba, alaturi de câte unul sau doi localnici care contemplau ardeleneste ce se întâmpla lânga scena.

Localnicii au parut a fi ceva mai multi în „zona comerciala”, aflata pe platoul de la Rosia. Berea a fost la ea acasa, iar un taraf de muzica populara, care se muta de la un dozator de bere la altul, încerca si, din când în când, reusea sa faca fata concurentei de la scena pentru concerte.

În rest, cele trei corturi folosite pentru teatru, proiectii, dezbateri si informatii au fost arhipline doar cand a plouat.

Altercatii pe teme muzicale

La cortul de prim-ajutor a fost destula agitatie. Aproape n-a trecut ceas fara ca jandarmii sa aduca cel putin câte un ghinionist cu nasul rupt, ochiul umflat si buza sparta. „Dormeam. M-am trezit în picioarele unuia cu creasta.

M-aaaa luat la pumni si… picioare caaaaa… era mai jjjmecher…. caaaaa el avea… creasta si eu… si eu nu”, asa ne-a rezumat un tânar (clatinându-se serios) una dintre multele batai dintre rockeri si punkeri, punkeri si hip-hopperi, sau rockeri si hip-hopperi ce au avut loc la Fân Fest.

Motii, de neclintit

Lânga cortul de „Teatru, literatura si chill-out”, vineri seara, Sofia Goia (78 de ani) îsi strângea în capite fânul lasat sa se usuce la soare ca sa stea mai bine peste iarna. Nu aude prea bine si asta-i norocul ei.

Mânata de curiozitate, se uita doua minute, din gura cortului, la o piesa bazata pe pantomima. Nu întelege nimic si-ntreaba: „

Undeva mai jos, aproape de poteca ce leaga satul de locul festivalului, badea Irimus descarca o caruta de fân, pe care-l cladeste într-o claie mândra de vreo patru metri înaltime.

Barbatul (pe numele sau complet Irimia Merea, in varsta de 52 de ani) este cât se poate de vehement în ton, dar mai strecoara câte-o gluma. „Auz, mosule! Aici or fost tri feluri de oameni: puturosi, betâvi sî gospodari.

Puturosî sî betavii or vândut primii casale. Or mai ramas gospodarii. Bunicu’ meu, tata meu si eu, tati am muncit din greu s-acuma sa vând io casa sî ograda cu una – cu doua? Iaca o vând, da sa-mi deie pa ea cât face, nu cât vor ei (Gabriel Resources – n.r.).

Adica io cer 28 de miliarde! Nu râde, ca atâta cer! I-a me sâ, daca o vre neaparat, da banu, daca nu, duca-sa de unde or venit prima data!”

Nici despre „Fân Fest”, badea Irimus nu are o parere mai buna: „Ce-i cu nebunii ascia? Ce cred ei ca salveaza sî cum, morti de beti?

Misiune indeplinita

30 de organizatori si 70 de voluntari s-au dovedit insuficienti pentru cei 15.000 de participanti în cele trei zile de festival. Organizatorii sunt însa multumiti, deoarece mesajul ajunge, chiar si indirect, la audienta: „Anul acesta avem si un post de radio al festivalului.

În plus, fiecare trupa care urca pe scena are un statement (luare de pozitie – n.r.) despre Rosia Montana. Am vrut sa aducem cât mai multi tineri aici pentru a le arata ca zona este în continuare superba, nu este un «stigmat», asa cum este ea prezentata în campaniile media de catre cei de la Gabriel Resources”, ne-a declarat Roxana Pencea, responsabilul cu relatiile publice al festivalului.

Dezorganizare

„Monoloagele vaginului”, amanat 29 de ore

Sambata, accesul în zona, si asa îngreunat de drumul îngust, a fost mai mult decât greoi si din cauza semnalizarilor gresite. Mai mult, o piesa de teatru, „Monoloagele vaginului” de Eve Ensler, jucata de o mini-trupa de la „Club A” din Bucuresti a fost amânata mai bine de o zi.

 „Am venit ieri (vineri – n.r.) aici, dupa 12 ore de drum si am ajuns pe la prânz. Am stat apoi pâna la cinci seara ca sa gasim pe cineva sa ne cazeze, ori noi la ora aia trebuia deja sa jucam piesa.

 Acum asteptam de aproape doua ore sa vina cineva sa rezolve problema luminii si a sunetului. Sunt neagra de suparare, neagra! Mi se pare o bataie de joc”, spunea, sambata la ora 20.00, actrita Diana Giubernea, protagonista piesei.

 Spectacolul, programat initial pentru vineri la ora 15.00, a fost in cele din urma jucat sambata de la ora 20.30 in fata unui public numeros.