In agricultura ecologica, relieful dar si clima au un rol determinant in alegerea terenurilor pentru culturi. Delimitarea unitatilor pe baza aprecierii economice nu este insa foarte importanta, deoarece in zilele noastre, primordial este ca produsele rezultate sa fie sanatoase si sa nu puna mediul, dar nici viata noastra in pericol. Totodata, agricultura ecologica presupune prevenirea poluarii recoltei in sine, adica nu se promoveaza folosirea produselor chimice in combaterea daunatorilor.
Oamenii au devenit in ultimii ani foarte preocupati de cultivarea si consumarea produselor ecologice. Cu toate acestea, in Romania, agricultura ecologica nu a cunoscut un progres, ba dimpotriva, paradoxal, a cunoscut un oarecare regres, dat fiind faptul ca suprafata cultivata cu produse bio ocupa sub 1 % din potentialul agricol al tarii, adica putin peste 70.000 de hectare.
Avand in vedere ca Romania dispune de foarte multe terenuri agricole si ca europenii consuma din ce in ce mai mult produse sanatoase, ar trebui sa ne gandim serios la extinderea acestor culturi. Spre exemplu, in anul 2008, suprafata cultivata cu astfel de legume a fost de 259 de hectare, iar in 2009 doar de 300 de hectare, pe cand suprafata cu pomi fructiferi ecologici a fost de 790 de hectare in 2008 si de 820 de hectare in 2009. O crestere insignifianta de la un an la altul, spunem noi, mai ales ca suprafata totala este mica.
Agricultura ecologica mai presupune si utilizarea acelor ingrasaminte admise, care nu polueaza productia si mediul, spre deosebire de pesticidele care au un efect nefast asupra sanatatii consumatorilor si a recoltei. In acest fel, se va preveni deteriorarea mediului. Masurile permise in combaterea bolilor si daunatorilor ce pot interveni in sanatatea recoltei au la baza o cunoastere cel putin elementara a plantelor si a modalitatilor in care acestea se pot dezvolta in conditii optime. De pilda, cultivatorul se va orienta in functie de sol si de clima. De asemenea, nu se recomanda cultivarea pe un sol nefertil si peste care deja au fost aruncate pesticide, adica solutii chimice.
Dupa anul 1980, cercetatorii au inceput sa se teama serios in privinta sanatatii omului, dupa consumarea unor produse leguminoase si nu numai, crescute in conditii de maxim risc. Fara schimbarea mentalitatii si a modului de a avea grija de resursele noastre naturale, peste ani, nu vom mai dispune nici macar de un sol fertil pe care sa cultivam legume, fructe etc.
Specialistii au mai atras atentia asupra riscului pe care produsele obtinute in mod indoielnic si prin interventie chimica, vor produce mutatii si diferite boli, precum cancerul. Daca pana atunci oamenii aveau cunostinte medii in ceea ce privea declansarea cancerului, dupa anii ’90, au devenit din ce in ce mai speriati, deoarece aceasta boala era mult mai frecventa in randul oamenilor.
Astfel, au inceput sa se formuleze principii in vederea trecerii la alte modele de agricultura, desi usor primitive, dar sanatoase. Folosirea in exces a ingrasamintelor chimice de sinteza poate aduce cu sine interventii iremediabile asupra solului, culturii si sanatatii noastre, mai ales ca disponibilitatea acestora pe piata din Romania e crescuta.
De-a lungul anilor, au fost dezvoltate si implementate trei sisteme de agricultura alternativa, si anume: agricultura biodinamica, agricultura organica si agricultura biologica. Agricultura biodinamica, sistem initiat in anul 1924, i-a avut ca promoteri pe Rudolf Steiner si E. Pfeiffer. De fapt, acesta din urma a fost si cel care a pus in aplicare acest sistem, bazat pe conceptul relatiei dintre sol-planta-animal-om. Acestea depind in mare masura de ritmurile Pamantului, Lunii si Soarelui, in general, de fenomenele cosmice. In sir, omul are rolul coordonatorului.
Agricultura organica a fost fundamentata la inceputul anilor ’30, in contextul schimbarilor majore prin care intreaga lume trecea, indeosebi pe fondul limitarii resurselor naturale, de Sir Albert Howard si Lady Eva Balfour. Principiile acestui sistem erau atunci de departe cele mai propice economiei, sistemul bazandu-se pe fertilitatea solului si a tuturor conditiilor “naturale” care favorizeaza dezvoltarea unei culturi. Insa aceste principii sunt transpuse succint, agricultura organica urmarind mai degraba compunerea materialului din elemente chimice. Deci acest sistem de agricultura era fara nicio indoiala propice economiei, insa nu si sanatatii omului. Agricultura biologica este un sistem aparut in anul 1940 si dezvoltat de Hans Peter Rush si H. Mueller, ce nu promova folosirea pesticidelor, a ingrasamintelor chimice etc. Mai simplu, se dorea combaterea daunatorilor prin solutiile biologice, naturale care nu daunau solului si culturii in sine.
In sfarsit, agricultura ecologica (durabila) a inceput sa fie un sistem mult mai clar in ultimii ani, fiind promovata aproape de toate guvernele lumii, cu mici exceptii. De fapt, agricultura ecologica a existat dintotdeauna, insa odata cu interventia chimica, a fost neglijata in totalitate de marii producatori. Totodata, agricultura ecologica presupune conservarea mediului natural, nealterarea lui si asigura pastrarea unui echilibru intre ambianta si agroecosisteme. In acest fel, legumele si fructele vor fi bogate in vitamine, iar semintele, in proteina (mazarea, fasolea, soia etc).
