Galeria Apollo ne-a facut de curand martorii unei expozitii personale de “Pictura & desen” a Anei Ruxandra Ilfoveanu, artista aflata in punctul luminos al maturitatii creatoare.

Din 1976, cand a inceput sa expuna in galerii si muzee din tara si din strainatate, Ana Ruxandra Ilfoveanu a parcurs cu tenacitate, talent si rigoare un traseu recognoscibil. Artist solitar, inchis in propriile imagini ca intr-o lume fabuloasa, comunicand cand parcimonios, cand nelinistitor cu exteriorul, fara stridente sau violente cromatice si tematice, in suite ritmice, decupate parca din vise stranii, misterioase, Ana Ruxandra Ilfoveanu demonstreaza cu aceasta expozitie o buna forma de articulare a limbajului si o exigenta inventariere a “obiectivelor”.

Compozitii, portrete, peisaje, pasari si animale exotice, copaci, ulite, dealuri, case iesind din pamantul lutos, mustind de siene, brunuri si rosuri carnoase, decupaje de forme, plutiri, instrumente si gesturi, un adevarat joc al liniilor se desfasoara ca o mare carte, rasfoita fila cu fila. In picturile si in desenele Anei Ruxandra Ilfoveanu, literatura are rolul magic de a (in)canta, este un mijloc in plus de a lamuri si de a surprinde. Pe peretele din fundalul expozitiei, un triptic impresionant, explicit, o mare de albastru tacut, foarte rece, in care camila purtata de capastru de un personaj pare a fi zidita pe panza. Cultura si memorie culturala, citire si memorare, magie a basmului, stare de spirit, prezenta sacrului si spatiul care devine interioritate; la Ana Ruxandra Ilfoveanu, imaginea s-a transformat in text, iar incremenirea ei in (pre)text.

Lucrarile te lasa sa respiri, nu te violenteaza cu torente de culori, esti spectator la un discurs al liniilor faramitate sau imbinate cu mestesug; fiintele par construite din gesturi, lasand in jurul lor, ca un halou, goluri luminoase. Forta picturii si a desenului consta la Ana Ruxandra Ilfoveanu in renuntarea la amanuntul care poate uneori sa distruga. Ea este un abil manuitor nesentimental de aer, linii si mistere.

Se cuvine, in incheierea scurtului popas in universul acestei expozitii, sa spun ca, incet, incet, artisti de valoare ies din ateliere, revenind in galerii cu acea corvoada de ultima ora, aducatoare de bucurie a normalitatii, undeva, in Europa, intr-o capitala care are nevoie de arta.