Activitatea medicului practicant este cunoscuta ca fiind indreptata spre rezolvarea bolilor existente si reclamate de pacienti, dar acest lucru se intampla doar in 80-85 % din activitatea sa, pentru restul de activitate (pana la 15-20 %) eforturile medicului sunt focalizate si spre prevenirea bolilor.
Preventia se refera la „ansamblul de masuri menite sa evite aparitia unei boli, a unui accident, etc.”.
Tine cont de faptul ca boala nu apare fara o cauza, epidemiologia (epidemiologie ca „ramura a medicinii si a igienei care studiaza cauzele si natura epidemiilor, precum si masurile menite a le preveni si combate”), prin cooperari multidisciplinare, realizeaza identificarea factorilor ce agresioneaza sanatatea unor grupuri populationale, defineste grupele de risc crescut de a face boala, stabileste mijloacele si metodele de neutralizare a factorilor si a actiunilor lor, determinand depistarea si lichidarea proceselor epidemiologice ce nasc stari de boala si elaborand programe de protectie globala a sanatatii (umane sau animale). Putem spune ca epidemiologia descrie mai multe niveluri ale preventiei.
Preventia primara este definita ca fiind, in general, preintampinarea bolilor, a cauzelor bolilor, cand factori de declansare a bolilor nu sunt prezenti. Se poate evidentia prin:
a) masuri aplicate mediului – prin asemenea masuri se poate combate cauza si/ sau raspandirea bolilor, ca de exemplu masurile luate pentru managementul apei de baut, al deseurilor (lichide, solide, gazoase, radioactive), ca si pentru mentinerea aerului curat,
b) masuri orientate asupra oamenilor – prin utilizarea masurilor de crestere a rezistentei pasive impotriva bolilor (prin administrarea de imunoglobuline), de crestere a rezistentei active impotriva (prin administrarea de vaccinuri), dar si prin aplicarea masurilor despre sanatate si alimentatie luate de medic si de catre institutii, spre informare si educare.
Preventia secundara reprezinta definirea/ enuntarea unei afectiuni/ boli, precoce, inainte ca aceasta sa determine/ impinga pacientul sa se prezinte la medic, in asa fel incat pacientul sa poata lua masuri pentru a se vindeca cat mai repede si cat mai bine; deci, asa se vor preintampina boli potentiale (de exemplu: boli congenitale sau de dezvoltare la copil, sau preintampinarea diabetului, obezitatii, stresului, anxietatii si depresiei, a bolilor cardio-vasculare, a bolilor profesionale, cat si a bolilor specifice domeniului activitatilor militare). In acest fel se imbunatateste prognoza bolilor si sa maresc sansele de viata.
Preventia tertiara reprezinta diagnosticarea unei boli in faza in care aceasta nu a cauzat inca prezentarea la medic, dar sunt prezenti si actioneaza factori care vor duce la imbolnavire.
Se va avea in vedere ca preventia este uneori confundata cu prevalenta (numarul total de bolnavi prezenti intr-o populatie, la un moment dat) de care trebuie diferentiata.
