Doar pentru un moment, incerci sa ignori rochiile – chiar si pe manechina Dovima intr-o rochie de bal demna de o infanta a Spaniei, mai grandioasa decat oricare alta pe care am vazut-o pana acum, creata de Balenciaga si fotografiata de Avedon – si te concentrezi pe imaginea salonului lui Christian Dior in 1951.
Intr-o fotografie, doua manechine se foiesc si pasesc cu gratie de-a latul unui covor -inconjurate de cate doua randuri de scaune. Aproximativ 30 de femei si 15 barbati sunt asezati in public.
Nu par sa fie o audienta placuta. Barbatii arata ca niste industriasi imbatraniti, iar ele ca niste profesoare, in ciuda bijuteriilor discrete si a palariilor cu pene. Cu totii par mai duri decat scaunele. Sunt aici sa judece, cu extrema severitate. Fotografia pare sa imortalizeze fie prima prezentare a colectiei, pentru presa, sau ce-a de-a doua, pentru buyerii americani, desi toti trebuiau sa isi astepte, cu rabdare, randul: buyerii 3 saptamani pentru a primi inceput, iar presa 30 de zile inainte de a publica fotografii si schite.
Bun-venit in lumea haute-couture a Parisului – din perioada post-belica, renascuta datorita colectiei din 1947 a lui Dior , pana o decada mai tarziu, asa cum este prezentata in expozitia muzeului Victoria & Albert din Londra.
Deschisa cu ocazia aniversarii a 60 de ani de la aparitia curentului New Look, expozitia te introduce intr-una din cele mai glamorous perioade ale istoriei modei – 107 creatii unice ale couturierilor pariziani Christian Dior , Cristobal Balenciaga, Jacques Fath, Pierre Balmain, Givenchy , dar si a catorva designeri londonezi printre care John Cavahangh, Digby Morton, Norman Hartnell si Hardy Amies .
Fie ca lucrezi in industria modei sau pur si simplu vrei sa iti petreci o dupa-amiaza privind rochii frumoase (si, credeti-ma pe cuvant, greu veti gasi creatii mai armonioase), The Golden Age of Couture merita o vizita. Oricine indrazneste sa spuna, dupa aceasta expozitie ca interes pentru tot ce inseamna moda este o simpla preocupare pentru carpe, greseste.
The Golden Age … iti deschide usa către ceea ce insemna partea de productie si de afaceri a industriei modei londoneze si pariziene, fiind mai mult decat o trecere didactica in revista a modei din acei zece ani. Detaliile istorice sunt impresionante – incepand cu fondarea caselor Dior, Balenciaga si Chanel pana la creatiile artistice ale lui Gallianodin prezent. Evident, rochiile de zi, de cocktail si de bal sunt in centrul atentiei – salile expunand 107 creatii, donate in ultimii 50 ani muzeului, de catre celebritati printre care Printesa Margareta – dar incluzand si lenjerie intima, corsete, palarii, manusi, genti, bijuterii si chiar parfumuri, pe langa schite, coperti de reviste, filme si pictoriale. Abia la final afli ca muzeul a investit trei ani in planificarea si crearea expozitiei, in documentarea in arhive din Paris si Londra si, nu in ultimul rand, in restaurarea asidua (si chiar re-brodarea) a unora dintre creatii.
Pe langa prezentare vestimentatiei, nevoie expozitiei rezida in felul in care aceasta cartografiaza dezvoltare industriei de-a lungul unei decade, analizandu-i locul modei haute-couture intr-o societate in plina schimbare si punand-o in contextul unor transformari economice. Nu in ultimul rand, The Golden Age … iti arata cum influenta lui Dior in Paris si initiativele de export ale lui Hardy in Londra au pus bazele modele de lux „de marca” si a modei de masa, asa cum au cunoscut-o ultimele doua generatii.
Dupa ani de rationalizare si austeritate datorita razboiului, rochiile dramatice, opulente ale lui Dior – uneori pana la 300 de rochii intr-o colectie, croite din zeci de metri de material – simbolizau o reintoarcere la eleganta si lux. In acea vreme, doamnele din patura de sus a societati din anii ’50 urma cu stricte coduri vestimentare, incepandu-si ziua cu tinutele de dimineata, urmate de rochii de dupa-amiaza, rochii de coktail si sfarsind prin imbracarea unor rochii de in si de seara.
Pe masura ce codurile sociale dispareau, se diminueaza si succesul caselor de moda couture. Colectiile designerilor au devenit o modalitate de a-si prezenta talentul artistic, multe dintre piese nefiind create pentru a fi vandute sau purtate. Desi estomparea ulterioara a diferit de clasa a adus cu sine o dezvoltare pozitiva a societatii, impactul sau asupra industriei modei nu a fost neaparat unul pozitiv. Designerii au preferat sa se concentreze pe linii pret-a-porter si diffusion, astfel incat creatiile lor sa fie disponibile tuturor, iar rolul modei haute-couture a intrat in declin.
Claire Wilcox, curatorul expozitiei, explica in pliantul expozitiei ca perioada dintre 1947-1957 a fost „decada Dior”, desi expozitia nu ii este dedicata in intregime. Cristobal Balenciaga, Pierre Balmain , Hubert de Givenchy , Norman Hartnell si Hardy Amies sunt cateva dintre numele lor caror creatii sunt expuse publicului dupa 50 de ani.
” Dior a creat un model de business si unul de creatie, care au dominat decada, acesta a fost apogeul modei couture”, spune Wilcox in cartea dedicata expozitiei. Simultan cu prezentarea a sute de modele de rochii, acesta a pus bazele unui salon la New York, in care vindea imbracaminte (aproape) pret-a-porter de lux si facea profit din vanzarea licentelor si a parfumurilor.
Piatra de temelie a revolutiei incepute de Dior a fost corsetul – pe care se asezau creatiile cu talie de viespe, falduri generoase si umeri bine desenati – care creiona o silueta scandaloasa la vremea aceea, dar care a modificat radical silueta feminina.
Intr-una din camere, imense fotografii al-negru recreaza solemnitatea caselor couture. Una dintre ele iti arata un salon din Avenue Montaigne, in mijlocul caruia atarna un candelabru grandios, o alta o usa in stil georgian din Savile Row nr.14, oa treia este o dedicatie pentru lucratoarele salonului (les petits mains) care se ocupa de taierea tiparelor (tailleur) si cusatorie (flou).
In alta, esti surprins sa vezi in fata ochilor taiorul „Bar” al lui Dior – cel care a nascut curentul New Look – si rochiile ovoidale ale lui Balenciaga , atat de influentiale in sezoanele trecute. Sub sticla, alaturi de haine, poti citi din paginile caietelor de schite ale lui Dior. Numai asa afli ca pentru fusta tinutei Bar s-au folosit 3.7 m de santung si 5 nasturi cusuti de mana, iar pretul tinutei fusese estimat de maestri la 59.000 de franci.
Un alt exponat cheie este versiunea din satin rosu a tinutei Zemire creata de Dior in 1954, inca tributara acelui trend la 7 ani dupa aparitia sa. Descoperita intr-o pivnita din Paris, Zemire a fost achizitionata de muzeu printr-o licitatie – se pare ca este unicul exemplar existent. O alta descoperire este o pelerina albastra, creata de Givenchy , aproape identica cu cea purtata de Audrey Hepburn in Funy Face.
O alta incapere recreaza ambianta unei prezentari de moda din acele vremuri, cu taioare si rochii de zi din tweed, puse alaturi de rochii negre de cocktail si de imagini fotografiate de Cecil Beaton, Irving Penn si Richard Avedon. O fotografie a lui Avedon o arata pe Suzy Parker intr-o rochie gri Dior , iar rochia insasi este expusa alaturi.
De fapt, „Sala de bal” este cea care demonstreaza magia si frumusetea modei haute-couture: 30 de rochii de gala, fiecare dintre ele fiind un testament al orele nesfarsite de munca depuse de cele pe care Dior le numea „les doigts de taxes „(degete de zana). Aceste creatii – Dior, Balmain, Hartnell, Schiaparelli , Balenciaga , Givenchy, Lanvin, Worth, Desses, Amies – sunt vise devenite realitate, reprezinta o dovada de creativitate si maiestrie, care se nasc in imaginatia designerului si sfarsesc pe podiumuri sau pe corpul clientilor .
Desi scena couture actuala, in Londra, este o umbra a ceea ce fusese, iar numarul caselor de moda haute couture pariziene a scazut dramatic – o data cu numarul clientelei si a fortei de munca -, Wilcox este sigura ca aceasta nia este o forta relevanta în industrie. „Astazi, cand lumea se invarte din ce in ce mai rapid, este mai important ca niciodata sa conservam o arta si un talent pentru care timpul nu este o problema si nici o excentricitate nu este prea mare. Frumusetea este singur criteriu de luat in consideratie „, spune Wilcox. „Aceasta este mostenirea haute-couture.”
