40 de ani de la moartea scriitorului timisorean Franz Xaver Kappus, „tanarul poet” caruia i-a scris Rilke
„Trebuie sa stiti, draga domnule Kappus, cat am fost de fericit sa primesc aceasta scrisoare din partea dumneavoastra. Vestile pe care mi le dati, reale si limpezi cum sunt iarasi, imi par bune si, cu cat am reflectat mai mult asupra lor, cu atat le-am simtit intr-adevar bune.” Cu aceste propozitii incepe cea de-a 10-a – si ultima – scrisoare a lui Rainer Maria Rilke (1875-1926) adresata in anul 1908, in a doua zi de Craciun, de la Paris, unui tanar poet din Timisoara.
Astazi aproape uitat, acesta se numea Franz Xaver Kappus. S-a nascut pe data de 17 mai 1883 la Timisoara si a indraznit sa-i trimita lui Rilke primele sale creatii literare, asteptand verdictul maestrului. Scrisorile lui Kappus adresate lui Rilke intre anii 1903 si 1908 s-au pierdut. S-au pastrat doar raspunsurile lui Rilke (doua epistole din Franta, cinci din Italia, doua din Suedia si una din Worpswede), aparute mai tarziu in volumul „Scrisori catre un tanar poet”. Incepand cu anul 1929, volumul cu cele 10 scrisori a fost reeditat de mai multe ori, atingand un tiraj de peste 450.000 de exemplare. In anul 1977 a aparut si o editie in limba romana, la Editura timisoreana Facla, tradusa de Ulvine si Ioan Alexandru, cu o postfata de Andrei A. Lillin (1915-1985; cunoscut si sub numele de Andreas A. Lillin; ca reprezentant al „realismului socialist”, Lillin a publicat la ESPLA, in 1957, controversatul roman „cu tendinta” „Jetzt, da das Korn gemahlen” – „Acum cand graul s-a macinat”).
Datorita scrisorilor lui Rilke, Kappus a intrat in literatura universala. In mod paradoxal, insa, aproape nimeni nu mai stie cine a fost, de fapt, destinatarul celebrelor epistole. Inaintea inceperii primului razboi mondial, Kappus publicase deja in presa timisoreana cateva poezii tributare curentului expresionist. Ca militar, a devenit colaboratorul ziarului „Belgrader Nachrichten”, iar la inceputul anilor 1920 a fost redactor al ziarului „Deutsche Wacht” din Timisoara (care ulterior s-a numit „Banater Tagblatt”). Totodata, colabora la cel mai important ziar din capitala Banatului, „Temeswarer Zeitung”, dar si la „Schwabische Volkspresse”. In perioada timisoreana, a publicat mai multe povestiri, schite si romane. Cea mai importanta scriere a sa, aparuta in anul 1921, este nuvela „Die Peitsche im Antlitz” („Biciul in obraz”). Acest mini-roman este totusi mai mult decat un simplu „document de epoca”, deoarece Kappus relateaza despre soarta unui om stigmatizat din pricina faptului ca trasaturile ii sunt schimonosite de un zambet vesnic. Actiunea romanului, tradus si in limba maghiara, se petrece la Timisoara, desi autorul nu face nici o trimitere concreta la localitatea amintita. Dezamagit de atmosfera provinciala, Kappus se decide in anul 1925 sa plece din Romania, stabilindu-se la Berlin. Aici publica numeroase romane de divertisment, devenind un autor foarte popular. Mai toate scrierile aparute in perioada berlineza a lui Kappus nu au pretentii literare. De-abia in 1935 revine, in romanul „Brautfahrt um Lena” („Petitorii Lenei”), asupra tematicii romanesti, incercand sa prelucreze experientele acumulate la Timisoara.
Pornind de la romanul sau din 1922, „Der Rote Reiter” („Calaretul rosu”), Kappus a scris si scenariul pentru filmul omonim, realizat in 1934-35 de catre regizorul german Rolf Randolf. Totodata, Kappus a activat si ca textier. Astfel, textul unui cunoscut slagar german, „Mamatschi”, pe muzica de Oskar Schima, ii apartine tot lui Kappus.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, scriitorul este cofondator al Partidului Liber-Democrat din Berlin. Mai publica un singur roman, „Flucht in die Liebe” („Refugiu in dragoste”), in care abordeaza si tema rezistentei antifasciste.
In Romania postbelica, Franz Xaver Kappus a fost republicat de-abia in perioada „dezghetului”. De remarcat este faptul ca editorul lui Kappus a devenit fostul ofiter de Securitate Heinz Stanescu (1921-1994), cel care in anii 1950 a jucat un rol-cheie in actiunile de represiune indreptate impotriva Bisericii Catolice. (Data iesirii lui Heinz Stanescu din Securitate ca ofiter activ nu este cunoscuta. A devenit mai tarziu critic literar, supraveghind ideologic literatura germana din Romania. A editat unele scrieri din perioada interbelica, de pilda romanul lui Kappus „Die lebenden Vierzehn” – „Cei 14 supravietuitori”, Editura Kriterion, Bucuresti, 1970, si povestirile satirice ale aceluiasi scriitor, „Der Wunderleutnant” – „Locotenentul minune”, Editura Kriterion, Bucuresti, 1971. In volumul de studii literare „Berichte” – „Rapoarte”, Editura pentru literatura, Bucuresti, 1967, Stanescu analizeaza creatia literara germana din Romania din perspectiva ideologica a realismului socialist. In 1976, Stanescu a emigrat in R.F. Germania. A murit in timpul unei calatorii in Franta, pe data de 13 mai 1994.)
Franz Xaver Kappus a murit pe data de 9 octombrie 1966, la Berlin. Din pacate, implinirea a 40 de ani de la disparitia sa a trecut neobservata.
