Chiar daca privatizarea „mamutilora” s-a cam incheiat si pe taraba statului mai sint de vinzare, dintre cei mari, producatorii si furnizorii de energie, CEC sau Oltchim, procesul de trecere in proprietate privata a ceea ce a mai ramas din averea statului a devenit interesant si pentru investitorii care nu stau neaparat pe saci cu bani. Poti cumpara de la stat fie afaceri mici, fie active pe care sa nu dai neaparat bani multi, dar pe care fie le poti transforma in afaceri, fie te poti alatura investitorului strategic care le-a cumparat si a facut din ele afaceri.
Cea mai tare afacere, cercetarea
„Avem institute de cercetare unde mai putin de 40% din venituri sint din activitate de cercetare, restul fiind venituri adiacente, cele din inchirierea spatiilor, de exemplua”, spunea presedintele Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), Razvan Orasanu. „Va trebui sa vedem unde exista dorinta de a continua cercetarea, dar si contracte care sa sustina o cifra de afaceri corespunzatoare din activitatea de cercetarea”, a spus Orasanu, care a avansat si o cifra: dintre toate institutele de cercetare, doar cinci-sase obtin mai mult de 70% din cifra de afaceri din activitatea de baza. Iar pe lista AVAS sint multe astfel de institute: 21. Cumpararea lor poate fi o buna afacere imobiliara: statul le vinde („trebuie sa vedem cum obtinem mai multi bani pentru stata”, a spus raspicat Orasanu) si, cum cererea pentru spatii este in continua crestere, se poate face o speculatie inchiriind activele si terenurile sau chiar vinzindu-le ulterior. Mai ales ca, daca administratorii numiti de stat la aceste institute fac asta, cu siguranta ca un investitor privat o poate face si mai bine.
Trebuie, evident, ca, in contractele de privatizare, respectivul investitor sa nu fie obligat sa pastreze profilul de activitate sau numarul total de salariati. Insa, daca statul vrea un pret cit mai bun pentru societatile in care cercetarea mai e doar cu numele, cu siguranta ca va renunta la aceste clauze existente, de altfel, in legislatia actuala. Dar, care, judecind dupa afirmatia sefului AVAS („sint nemultumit de hotarirea de guvern care reglementeaza privatizarea lora”), vinzarea se va putea face mult mai simplu.
Pachetele minoritare de actiuni
De-a lungul anilor de privatizare, statul a vindut, in general, pachete majoritare de actiuni, dar nu a vindut, in general, 100%. Asa ca a ramas cu participatii minoritare. Acum, AVAS mai detine astfel de pachete la 70 de societati, unele dintre ele foarte atractive si apartinind unor societati care si-au cistigat un bun nume pe piata. Pachetul cel mai valoros este la Asirom, una dintre principalele companii de asigurari, dar pe lista mai sint Tepro (17,5%), Carpat Agregate (0,39%), Cramele Halewood Prahova (1,86%), UCM Resita (0,7%), Vel Pitar Rimnicu-Vilcea (0,19%) si chiar companii hoteliere (Balneoclimaterica Sovata sau Turism Hoteluri Eforie-Nord). Companii care au devenit profitabile prin prestatia actionarului majoritar si in care statul isi lichideaza participatiile. Preturile de achizitie sint evident de piata, pentru ca statul vinde o parte din-tr-o afacere, nu dintr-un Agromec, dar exista oportunitatea ca un astfel de pachet, cumparat chiar si pe bani multi, sa produca si mai multi bani in viitor.
Jucatori pe piata de energie
Statul mai are de vinzare 123 de microhidrocentrale, cu o putere instalata de pina la 10 MWh, si nu-ti trebuie milioane de euro pentru a-ti cumpara una. Pina acum s-au vindut, prin licitatii cu strigare, 28 de centrale si, facind un pret mediu, pentru fiecare astfel de centrala s-au platit cam 630.000 de euro. Pretul relativ mic este compensat insa de know-how, pentru ca piata de energie are reguli multe si stricte, dar o lectura a reglementarilor promovate de Agentia Nationala de Reglementare (ANRGE) si Operatorul Comercial (OPCOM) asigura o minima informare.
„Smecheriaa” unei astfel de afaceri este, iarasi, ca n-are cum sa dea gres decit daca ai parte de o seceta prelungita, pentru ca, potrivit legii, distribuitorii de electricitate sint obligati sa cumpere energia produsa din surse regenerabile, iar microhidrocentralele intra in aceasta zona. Iar producatorul nu trebuie sa-si puna problema pretului la care vinde energia, pentru ca acesta este reglementat. Potrivit celor care au investit in astfel de centrale, costurile de productie sint de 50-60% din pretul de vinzare. In plus, daca ai facut o retehnologizare de cel putin 30% din valoarea achizitiei initiale, poti primi si certificate verzi, cite unul pentru fiecare MWh produs, aceasta fiind o modalitate europeana de sprijin al statului pentru producatorii de energie regenerabila. Proprietarul vinde certificatul la licitatie, la preturi cuprinse intre 24 si 42 de euro bucata.
In toamna anului trecut, Compania Italiana ESPE a cumparat cinci microhidrocentrale de pe riul Firiza, in judetul Maramures. De retinut este ca energia produsa de acestea este de citeva ori mai ieftina decit cea produsa de termocentrale.
Proprietari prin Fondul Proprietatea
In varianta in care disputele politice pe marginea Fondului Proprietatea se vor opri si acest Fond va deveni functional, piata de capital va oferi enorme posibilitati de investire nu numai pentru investitori, ci si pentru cetatenii obisnuiti cu venituri ceva mai mari decit media. Fondul presupune listarea la Bursa din Bucuresti a multora dintre cele 114 societati care-l compun. Nu ne referim aici la cumpararea unitatilor de Fond, ci la cumpararea, de pe bursa, a pachetelor de actiuni de la societatile din Fond care vor ramine libere la tranzactionare. Multe dintre ele compun „cremaa” afacerilor care mai sint in mina statului ce a decis sa-si vinda o parte din avere pe piata de capital. Numai citeva nume: Transelectrica, Transgaz, Romgaz, Loteria Romana sau Imprimeria Nationala. Statul va scoate la vinzare pachete de 10-15% din actiunile acestor societati, companii foarte profitabile de altfel. Investitia in aceste actiuni este aproape garantata, pentru simplul motiv ca o parte dintre ele sint monopoluri, ba chiar monopoluri naturale: Transelectrica sau Transgaz. Orice s-ar intimpla pe piata de gaz si electricitate, energia tot trebuie transportata si, cum tendinta este de crestere a consumului, si veniturile din transport ale acestor societati, vor creste in consecinta.
Tinichele de coada privatizarii
Statul mai are si societati mari de vindut, dar, cel putin in ceea ce priveste portofoliul AVAS, doar putine mai au sanse sa fie afaceri. AVAS are de vindut cunoscutele Tractorul, Rulmentul si Electroputere, companii care au o groaza de probleme (salariati multi, datorii, lipsa de comenzi pentru toata capacitatea de productie etc.). Tranzactiile de privatizare nu vizeaza obtinerea unui pret mare, cit semnarea, intr-un sfirsit, a unei tranzactii de privatizare. Electroputere, de exemplu, a avut patru tentative esuate. Pretul, in privatizarea facuta de AVAS, va fi criteriul de baza al selectiei ofertantilor in privatizarea a doar doua societati: producatorul de medicamente Antibiotice Iasi si fabricantul de diamante sintetice Rami Dacia. De grosul marii privatizari, sectorul energetic adica, se ocupa Ministerul Economiei. Mai sint de privatizat patru dintre cele opt distributii de electricitate si marii producatori de energie electrica. Pina acum, statul nu a vindut nici o termocentrala, desi, declarativ, s-a apucat de vreo doi ani. Cu siguranta, atit la productie, cit si la distributie, pretul va fi principalul criteriu, pentru ca, slava Domnului, oferte sint! Numai pentru Electrica Muntenia Sud, cea care alimenteaza Bucurestiul, s-au depus opt oferte, iar de complexurile energetice din Oltenia (Rovinari, Turceni si Craiova) s-au aratat interesati cehii de la CEZ si nemtii de la E.On. Tranzactiile pleaca de la sute de milioane de euro, dar investitorii au nevoie de o minima garantie: ca vor putea sa-si vinda energia produsa la un pret care sa asigure si o marja de profit superioara unui plasament financiar obisnuit.
Statul are mai putina treaba cu investitorul dupa privatizare
Seful AVAS sustine ca perioada de monitorizare a contractelor de privatizare va fi de maximum cinci ani, pentru ca mai mult nu se justifica.
Presedintele AVAS, Razvan Orasanu, spune ca institutia are in derulare contracte pe care trebuie sa le monitorizeze ani de zile, pentru ca asa spunea Legea privatizarii in anii care au trecut, dar promite ca situatia se va schimba. „Avem contracte pe care le-am monitorizat, daca va vine sa credeti, de 12 ani, pentru ca a existat o lege tip Vacaroiu, la vremea respectiva, care a insistat ca Agromecurile si nu mai stiu ce aveau refuz de instrainare a terenurilor pe timp de zece ani.
Ce a propus legiuitorul si ce s-a intimplat de fapt: am cautat o firma pe care AVAS nu stia daca sa o lichideze sau nu. Mai gasesti un gard, un ciine in lesa si o grapa. Toate terenurile s-au instrainat, s-au vindut, caramizile de pe cladirile administrative s-au furat si asa mai departe. Administratorul murise in 2002, iar firma nu mai facea nimic de prin 2003. Noroc ca cea care era ultima contabila acum lucreaza la primaria respectiva. Nu mai exista arhiva, nu mai exista bunuri, s-a instrainat tot, firma trebuie radiataa”, spune Orasanu. „Este absolut corect in principiu sa monitorizez, institutiile statului isi fac treaba si, conform legii, monitorizeaza. Si, in principiu, acolo mai exista un gard, un ciine si o groapa ruginita. Cam atit! Deci, in principiu, functionam magnific. Dar, cind mergi pe teren, descoperi ca nu ai de ce sa monitorizezi lucrurile acelea si ca, de fapt, nu aveai de ce sa le monitorizezi inca din 1998a”, continua seful AVAS. „Rezonabil ar fi cinci ani. Dincolo de cinci ani, ce sa mai monitorizezi?
Orice agent economic este supus regulilor statului si depune un bilant contabil la Fisc, are cine sa-l monitorizeze. Nu trebuie ca AVAS-ul sa devina super-ANAF (Agentia Nationala de Administrare Fiscala a n. red.), super certificator, Parchet, Politie, Judecatorie, toate impachetate intr-una. Misiunea noastra este de a ne dezinvesti din economiea”, a conchis Orasanu.
