In cladirea celebrei academii functiona Institutul pentru studierea problemei nationale, unde au lucrat multi dintre actuali lideri de opinie.
Una dintre pepinierele de cadre ale elitei noii puteri postdecembriste a fost Institutul de stiinte politice si de studiere a problemei nationale, care functiona in sinistra cladire a Academiei „Stefan Gheorghiu” de pe actualul bulevard Iuliu Maniu.
Aici erau pregatite studii si expertize pentru organele de conducere de partid si de stat la nivel central (CC al PCR, Consiliul de Ministri, Ministerul de Externe, ambasade etc.).
Figura importanta a politicii romanesti de dupa 1989, Iosif Boda a fost timp de mai multi ani (1976-1984) directorul stiintific al acestui institut care, desi desfiintat in 1984, a fost reinfiintat in 1990 sub o alta denumire: Institutul de teorie sociala (condus dupa â90 de un fost istoric de casa al partidului comunist, Stelian Neagoe).
Astazi analistul politic Iosif Boda vorbeste cu detasare despre perioada petrecuta la institut.
EVZ: Cand s-a infiintat Institutul de stiinte politice si de studiere a problemei nationale si la ce servea?
Iosif Boda: Institutul a luat nastere in perioada in care problema drepturilor omului si problema minoritatilor incepusera sa fie un criteriu pentru acordarea Clauzei natiunii celei mai favorizate din partea Statelor Unite.
Iar Ceausescu a avut aceasta problema in ceea ce priveste drepturile omului si minoritatilor, tinand cont si de perioada in care statul isi vindea cetatenii romani de nationalitate germana si evreiasca.
Institutul s-a infiintat in 1971, iar din 1972 am inceput sa lucrez aici. Ceva mai tarziu, in â76, am fost numit secretar stiintific (intre 1969-1972 am lucrat la Centrul de cecetari pentru problemele tineretului, unde l-am cunoscut pe Ion Iliescu).
Institutul nu a fost practic o scoala de tehnocrati, este foarte adevarat, era o zona privilegiata in ceea ce priveste accesul la literatura de specialitate, pe de-o parte biblioteca in sine (pe care o frecventa si Vladimir Tismaneanu), pe de alta parte datorita burselor externe de care beneficiau cei ce lucrau aici (eu am fost cu o bursa a guvernului francez, la Sorbona, din toamna lui â81 pana in toamna lui â82).
In cadrul institutului era editata o revista in limba engleza, „Newspaper”, si care era scoasa la tipografia interna a Academiei „Stefan Gheorghiu”.
Sub aspectul continutului, noi eram subordonati Academiei de stiinte social-politice, care avea sediul vizavi de actualul Minister al Internelor.
Care erau temele de cercetare?
Existau mai multe directii de cercetare, cele pe linie de partid, pe care nu dadeai doi bani, teme formale gen „Dezvoltarea natiunii in Africa”, pana la directii de studii foarte serioase, cum ar fi: „Sistemul politic din Italia”, „Cursa inarmarilor si procesul dezarmarii”, „Miscarea de nealiniere”, „Teoria Statului”, „Studierea problemelor pacii si ale razboiului”, „Progres istoric contemporan”, teme de propaganda externa si un departament de relatii internationale.
Obligatoriu inainte de a fi predate si publicate, lucrarile erau dezbatute in colegiu. Multe dintre lucrari le faceam la cererea Ministerului de Externe sau a anumitor ambasade, in functie de contractele pe care le semnam.
„Sandor a predat socialism stiintific”
Care erau raporturile Institutului cu Academia „Stefan Gheorghiu”?
Unii dintre cercetatori predau la catedrele de specialitate din Academia „Stefan Gheorghiu”. Eu, de exemplu, am predat logica formala, elemente de logica matematica, filosofie marxista.
Aici eram coleg, printre altii, cu Virgil Magureanu (care preda doctrine politice si care avea gradul de maior, in conditiile in care cu greu ajungeai la batranete capitan) si cu actualul consilier al premierului Tariceanu, Dorel Sandor, care toata viata lui a predat socialism stiintific la scoala de ofiteri de securitate de la Baneasa si la Academia „Stefan Gheorghiu”.
Cine erau cercetatorii?
Dan Mircea Popescu, Vasile Secares, Mihaela Vlasceanu (astazi rector al SNSPA), Silviu Brucan, Ioan Mircea Pascu, Rodica Culcer (cel mai bun documentarist al institutului), Sergiu Verona, Radu Florian, Pavel Campeanu, Ovidiu Badina, Fred Mahler, Octavian Neamtu, Petre Datculescu (director al IRSOP din 1990 pana in prezent), inclusiv Adrian Nastase a colaborat cu noi.
Cand s-a desfiintat si de ce?
Institutul s-a desfiintat in 1984, la o singura propozitie a tovarasei: „Care stiinte politice? Politica o fac doi oameni in tara asta, eu si tovarasuâ”.
Va simtiti responsabil pentru ca ati sustinut regimul comunist?
Categoric, fiecare dintre noi poarta responsabilitati diferite, dar nu ca pe o chestiune pe care am facut-o constient, ci ca responsabilitate ulterioara. Daca m-ai fi intrebat atunci as fi zis ca NU, comit o fapta buna.
Vinovat nu ma simt sub nicio forma, responsabil DA, pentru faptul ca n-am curajul de a discuta pe fata, desi eram mai informat ca altii despre ceea ce se intampla in Romania.
N-am avut nici macar curajul lui Radu Filipescu sau Mircea Dinescu. Nu credeam ca pot sa schimb ceva. Barfeam regimul, dar mai mult nu faceam. Eu nu credeam nici in decembrie â89 ca e sfarsitul oranduirii, eu credeam ca e sfarsitul lui Ceausescu.
Comunism: Am crezut sincerin ideologia comunista, amintrat in partid inca din liceu, in 1964.
Ion Iliescu: L-am admirat in tinerete.
Corneliu Coposu: Avea o bunatate in el cum nu mi-a fost dat sa vad.
Petre Roman: A mintit cand a spus ca si-a rupt carnetul in decembrie â89, o minciuna gogonata, la fel cum a mintit si atunci cand a spus ca a intrat in partid in 1968.
El de fapt intrase in â65, am si documentul lui de intrare in partid. Nu putea sa plece la bursa la Tolouse daca nu era membru de partid, iar daca nu era membru, sigur era securist.
