“Traim intr-o lume in permanenta schimbare” e cliseul de care nu ne putem dezminte chiar daca ne-am dori: totul se invarte, totul evolueaza, vechiul devine nou sau noul devine vechi. Ce este la moda azi, maine poate tine de domeniul trecutului povestit. Ce este acceptat azi, maine poate fi cu usurinta condamnat. In acest cerc al existentei s-au invartit, de-a lungul timpului, doua concepte extrem de interesante: poligamia si monogamia.
Tranzitia de la poligamie la monogamie s-a realizat in functie de alegerea masculilor de a oferi femeilor provizii pe termen lung. Se spune ca singurii masculi dispusi sa adopte o astfel de atitudine ar fi fost cei ce apartineau unor structuri sociale inferioare. Altfel, acestia nu ar fi putut intra niciodata in competitie cu un mascul dominant.
„Odata ce femelele au inceput sa prefere masculii care le ofereau provizii pe termen lung, masculii din ierarhia inferioara au avut de castigat, iar competitia clasica dintre masculi pentru obtinerea favorurilor sexuale a incetat. Acest proces a dus la o auto-domesticire, rezultand o specie in care masculii au grija de familie, iar femelelor li se pretinde fidelitate”, spune Gavrilets.
O alta teorie istorica spune ca trecerea de la poligamie la monogamie a fost un proces complicat si impus oarecum in momente decisive ale istoriei. De exemplu, declinul Imperiului Roman a coincis cu sustinerea inversunata a monogamiei de catre biserica crestina. Sau revolutia industriala care, de asemenea, a transformat monogamia intr-o stare de fapt – o stare atat de naturala incat parca cu ea incepuse lumea.
Promiscuitate versus familie moderna
Daca in primele etape ale dezvoltarii, omul era dominat de instinctul sexual, fara bariere morale sau sociale (barbatii puteau avea orice fel de contact sexual cu oricare dintre femeile pe care si le doreau), familia moderna a inceput sa se construiasca odata cu momentul in care oamenii au realizat ca relatia cu ceilalti trebuie sa se incadreze in niste parametrii suportabili pentru a crea un mediu sigur si protector pentru cei ce urmau.
Si tot asa, trecand de la promiscuitate la poligamie, oamenii s-au indreptat de fapt, cu pasi siguri spre ceea ce numim si ne dorim azi (mai ales noi femeile): monogamie. Pentru ca monogamia satisface nevoia oamenilor de siguranta, de a se regasi intr-un spatiu cu valori, traditii si sprijin reciproc. De fapt, in mijlocul familiilor, oamenii se simt mai feriti de stresul din exterior.
Cu toate astea, omul si-a manifestat in timp nevoia primara de a cauta placerea fizica sau multumirea sufleteasca si in afara caminului si, in zilele noastre, multi sunt aceia care recunosc (mai evaziv sau mai direct) ca nu pot trai in monogamie.Chiar exista un asa numit concept “mariaj european” care descrie relatiile in care experientele sexuale extraconjugale nu afecteaza puternica legatura dintr-un cuplu stabil – partenerii sunt atat de devotati mariajului lor care devine din ce in ce mai puternic. Un exemplu elocvent este cel de la inmormantarea lui Francois Mitterand, unde sotia presedintelui francez a stat exact langa amanta acestuia si langa copiii lor ilegitimi.
In cartile din seria “Millennium”, sotul Erikai Berger, Greger – avand sufletul unui artist – accepta cu resemnare ca aceasta poate iubi doi barbati in acelasi timp si ii permite chiar sa isi petreaca weekend-urile cu amantul ei, Mikael Blomkvist.
In ciuda acestei denumiri de ‚mariaj european’ atribuita unei relatii deschise, studiile au aratat ca americanii sunt mai infideli decat locuitorii batranului continent. Corespondentul „New York Times”, Elaine Sciolino, nota in cartea sa „La Seduction” ca numarul de cupluri monongame (casatorite sau nu) din Franta este mult mai mare decat in SUA. Francezii sunt mai loiali chiar si in relatiile extraconjugale – aventurile lor dureaza mai mult.
Totusi, exista sansa ca o astfel de relatie deschisa sa aiba o parte negativa destul de daunatoare, unul dintre parteneri minimalizand gelozia, durerea, insecuritatea si furia.
Sunt inca multe popoare unde monogamia este ravnita sau unde poligamia nu este recunoscuta decat cu usile inchise.Ai nevoie de stabilitate, de un punct fix in viata ta care sa-ti ofere energia necesara supravietuirii, schimbarilor bruste si evolutiei zbuciumate. Ai nevoie de iubire, ai nevoie sa apartii unui barbat/unei femei… ai nevoie sa te daruiesti unui asa numit „jumatatea ta” asa cum Dumnezeu te-a daruit parintilor tai. Un astfel de instinct s-a nascut odata cu tine.
Insa, ai nevoie de trasaturi atat de diverse si, mai mereu, altele noi care sa iti reinventeze sinele. Si, de multe ori, un singur om nu te poate implini, chiar daca poti afirma raspicat ca il iubesti. E la fel de bine un alt instinct care s-a nascut odata cu tine.
Asadar, ce inseamna fidelitate? De ce unii oameni au nevoie sa se stie singurii din viata altora si de ce altii isi impart partenerii cu lejeritate? Care traiesc mai sanatos sau care au mai mult de castigat? De fapt, intrebarea este: a fi sau a nu fi monogami?
