Daca esti ca mine (un pic dependent de adrenalina), atunci pozele de pe Zbor pe Transalpina cu oameni zburand deasupra padurii si a muntilor sau filmuletele cu sarituri din avion iti dau fiori pe sira spinarii si mancarici in talpi.

Nu mai poti sa stai pe scaun, nu te linistesti nici daca bei 50 de cani de ceai de tei si ti se pare ca toata lumea care iti spune ca n-ar trebui sa sari cu parapanta te incurajeaza sa o faci.

Ei… cam asa eram eu intr-o dupa-masa de joi la birou. Asa ca am pus mana pe chat si apoi pe telefon si am vorbit cu Corado Pinchis, pilot de tandem din Targu Jiu, indragostit de zona Olteniei si dornic sa o arate cat mai multor calatori. Corado nu prea raspunde la telefon (cred ca s-a obisnuit sa fie mai mult in aer), dar stiam asta despre el asa ca am insistat cu mesaje. Si am stabilit ca zburam sambata!!! Yey!

Zboara de cand se stie; a inceput ca parasutist in cadrul Aeroclubului Roman, si-a luat brevet de zbor pentru parapanta, motoparapanta si avioane usoare si pastoreste Aeroclubul “Angel Wings” pe aerodromul de la Preajba. Cand nu e in aer cu noi (zburatorii mai mici) e in aer singur si se pregateste pentru competitii internationale. Merge la Oludeniz(Turcia), la cel mai mare festival de parapanta din lume in fiecare an si ne poate lua si pe noi. Daca nu zburați cu el, atunci zburați cu cineva din gașca (prima generație de parașutiști ai Aeroclubului Roman). Sa va spun ca in gașca sunt Tomi Coconea, Adi Campeanu și alți oameni faini și super-experimentați?

Ne-am intalnit sambata in Novaci si am purces pe bucatica de Transalpina pe care o stiu cel mai bine (Novaci – Ranca). Ne-am oprit la DeVis Bistro, un restaurant cochet, abia deschis in creierii muntilor, cu cea mai frumoasa panorama asupra Novaciului. Si cu cea mai frumoasa vedere spre cer si spre parapantistii care zburau deja dinspre releu.

Am crezut ca-s singura nebuna care n-are ce face sambata dimineata intr-un week-end de noiembrie, dar m-am inselat. Vremea era superba, asa ca erau acolo oameni care nu mai zburasera niciodata, oameni care zboara de cand se stiu si oameni care abia au finalizat cursurile si isi testeaza curajul singuri cu aripa.

Aripa e parapanta si poate sa fie simpla sau dubla; exista mai multe tipuri de aripi simple, in functie de cat de experimentat e pilotul si in functie de cum vrea sa prinda curentii de aer, dar despre asta o sa aflu mai multe in episodul urmator. Ala in care invat si eu sa zbor. Corado ne spune ca aripa dubla e facuta pentru siguranta, pentru zbor lin, liber, nu pentru adrenalina si acrobatii in aer.

Zborul liber inseamna sa prinzi un curent de aer si sa te duci pe el pana la un loc de aterizare convenabil. Pilotii de tandem aleg sa nu urmeze o termica (un curent de aer cald care duce parapanta in sus si care te tine in aer cata vreme exista) pentru ca nu e foarte confortabil (zborul poate sa fie zmucit si sa dureze mai mult decat rezista pasagerul) si pentru ca pentru ei conteaza inainte de toate siguranta pasagerului. Asa ca daca zborul dureaza mai putin si aveti senzatia ca n-ati inteles nimic din el, sa va ganditi ca a fost pentru binele vostru si pentru siguranta aterizarii.

Eu am zburat de la “Releul mic”, o pajiste un pic mai jos de restaurant cu un loc foarte bun de aterizare. “E prima data?”, intreaba un pilot de pe margine in timp ce eram incotosmanata cu echipamentul. “Nu, e a treia sau a patra oara”, zic eu cu un zambet larg. Se indeparteaza dezamagit pentru ca reactia celor care zboara pentru prima data e de neegalat. De pe platoul de decolare faci 3 pasi si apoi esti in prapastie, asa ca mintea se panicheaza puțin.

Inainte de decolare pilotul iti face instructajul si te fixeaza in ham. Locul pasagerului se numeste seleta si e un fel de rucsac cu scaun. Un soi de scaun de masina pentru bebelusi, doar ca e pentru oameni mari. Seleta, casca si camera de filmat (optional) ii revin pasagerului. Aripa ține 270 de kg, iar seleta e facuta sa te protejeze. Pilotul are aripa si se prinde si el de seleta(nu stiu exact cum). Aripa e intinsa si urmeaza cei 3 – 4 – 5 – 6 pasi in alergare.

“Nu te lasa pe spate, impinge in bretelele de la rucsac.”… 2 secunde in aer si apoi trosc, pleosc, am cazut. Nu m-as fi prins ce s-a intamplat daca nu ne filma Alina: parapanta s-a ridicat foarte repede, eu nu mai alergam pe sol, deci n-aveam in ce sa imping asa ca m-am lasat pe spate, l-am dezechilibrat si pe pilot si am cazut. M-am ales cu o vanataie si cu ceva minute de asteptare pana am intins din nou aripa, dar mi-am pastrat zambetul larg. Voi sigur o sa zburați din prima.

“Am reusit! Sunt in aer!”“Pune-te confortabil in seleta”, zice Corado. “Sunt deja aici”, zic eu cu un zambet de expert si ma apuc sa desfac camera si sa filmez panorama la 360 de grade. Astea-s “pamanturile mele”, astea-s locurile unde am copilarit, in copacii aia isi ascundea bunicul cartile cand mergea cu oile… M-a cuprins o dorinta sa imbratisez tot si daca n-as fi fost bine prinsa in ham poate-as fi sarit pentru o imbratisare scurta.

Senzatia de zbor e nepretuita si privelistea e superba (chiar daca nu recunoasteti dealurile, stanile si Valea Gilortului) in orice anotimp. Incet-incet ne-am apropiat de locul de aterizare. E foarte aproape de sosea asa ca veneau masini si Corado a vrut sa le daruiasca si lor un pic de adrenalina pentru ca a aliniat parapanta cu soseaua ca si cum urma sa aterizam pe masini. Am vazut panica pe fata catorva si apoi m-am pregatit de aterizare (m-am ridicat de pe scaun, am indoit genunchii si m-am pregatit de impact).

Desi a durat aproape 15 minute mi s-a parut ca am zburat 15 secunde. Si saream in sus de bucurie la gandul ca am urcat la munte cu masina si am coborat cu parapanta. Motiv pentru care toata ziua si toata saptamana am vorbit despre parapanta si am pus poze pe Facebook.Asa i-am molipsit si pe altii si asa sper sa va molipsesc si pe voi.

Daca e vreme frumoasa in week-endul cu 14-15 decembrie mergem sa ne dam cu parapanta pe zapada. Ioana a zis da deja si au mai fost doritori si pe Fb. Daca sunteti interesati și vreti sa primiti mai multe detalii despre cost pe e-mail, completati formularul de mai jos.

Traseu si activitati:Plecare din Bucuresti sambata dimineata Zbor (pe rand) cu parapanta si ski pentru priceputi Mancare traditionala la DeVis Bistro Cazare si party la Ticleni (hotel cu piscina si sauna) la 20 de km de Novaci Plecare spre Bucuresti duminica, eventual cu oprire la Horezu

Ce ziceti? Zburam?