Ritmul meu metabolic se schimba si doare. Totul se schimba la un moment dat. La orice reluare, Barometrul Arata Tempesta Mare – vorba lui Caragiale. E atat de multa lume-n sala. Spectatorii trebuie sa fie si ei talentati numai asa spectacolul e implinit. Dar eu? Parca sunt ranitul. Se ridica si cortina noastra adusa de la Viena si asta e clipa aceea sublima in care visul ne viseaza pe noi. Actorii si spectatorii au plecat in calatorie.
Ce fericita sunt ca ma pot urca pe scena! Ce fericita sunt ca pot juca nu astfel de rol ca Blanche DuBois. Uneori in sala, ca si asta seara, sunt si spectatori actori si atunci e sarbatoare. In asta seara au venit cateva studente de ale mele, cateva actrite si Oana Pellea. Pe care o asteptam. Pentru ca pe 1 Ianuarie, omul acesta, Oana, mi-a spus cat de mult se bucura ca am asa un rol frumos si ca-mi doreste bafta!
-Dar nu e prea tarziu? Nu sunt trecuta de rol? -Doamna Rodica, dar tu nu joci rolul asta cu carnea! Si asta seara a intrat in cabina cu trandafirul rosu in mana, trista si singurateca, la fel ca trandafirul rosu si a murmurat “Aveam dreptate! E un rol care se joaca tarziu, cand anii au trecut peste o femeie. Mi-a placut Rodica. Si toata echipa asta de tineri sunt atat de buni. Si spectacolul e frumos si curat.” Toata oboseala, spaima, durerea mea s-au evaporat ca prin minune. (Am adormit cu vorbele ei murmurate.) Cand a iesit din cabina mi-a dat un premiu: -Trebuie sa mai vorbim. Poate ne si vedem… Un astfel de personaj ca Blanche DuBois, o astfel de piesa, aduna oamenii sufleteste, vorbind, le face sa-si asume vietile, destinele, sa se trezeasca la realitate prin poezie, sa fie constiente ca au responsabilitate. In primul rand de-a-si trai viata frumos si demn, sa stie ca ne-am nascut pe pamant “pentru a fi fericiti”. Asta este datoria cea mare.
Spectacolul pus in scena de Dinu Cernescu are o mare virtute: simplitatea. Regizorul s-a gandit numai la public, la spectatorii care trebuie sa inteleaga ca bogatia sufletului, caldura inimii, frumusetea inimii sunt ceea ce e important pentru pastrarea vietii in armonie. Acest destin tulburator il regasim si-n noi toti, aceasta fragilitate, vulnerabilitate, gingasie, se trezeste in inima noastra si-ncepem sa ne ascultam sufletul. E un text fabulos, un text pentru mine, ca o rugaciune care ne elibereaza de nelinistea impovaratoare a vremurilor noastre strambe. Ma bucura mult acest spectacol in care joc mai ales la sfarsit, la apalauze, cand spectatorul – batran, tanar, frumos sau nu, bun sau mai putin generos- aplauda intorcandu-se incet din calatoria de doua ore in lumea poetica a lui Tennessee Williams. E emotionant sa-i vezi ca nu mai sunt numai cinici, reci, egoisti, ci ca sunt tulburati si emotionati de acest destin dureros al acestei femei Blanche DuBois. Si vazandu-i atat de concentrati si adunati sufleteste ii multumesti Lui Dumnezeu pentru momentul trait.
Nu sunt multe piese cu un asemenea subiect care te-ntoarc inlauntrul umanitatii tale si sa afli din nou “ca numai ea, iubirea, se leagana fluturand deasupra marginii universului si ca desigur sunt si spectatori care nu vibreaza la piesa, la spectacol, la interpretare – dar la mine nu au ajuns.” Piesa e atat de puternica, spectacolul atat de curat incat transferul se face. Daca as avea curaj, la apauze as iesi in fata si as spune spectatorilor. “Dragii mei voi sunteti premiul, statueta de aur care ajunge de fiecare data-n sufletul meu. Privindu-va imi dau seama ca sunt mai norocoasa decat speram. E un mare noroc sa ai parte de un asemenea rol. Cu rolul asta am reinvatat sa fiu sfioasa, umila chiar, sa trec de toate punctele slabe si generoasa, creativa. Creativitatea te tine-n viata, te face sa fii vie si adevarata.” Cauti intotdeauna lideri spirituali. Pentru mine Tennessee Williams ar fi unul important. Piesa, implicit spectacolul, are mari virtuti si puteri regeneratoare. Si o terapeutica. Toti avem momentele noastre cumplite, toti facem un salt in gol, toti calcam regulile. Si atunci intram intr-un fel de bezna. Sunt multe lucruri care te pot scoate de acolo. Acest text poate sa faca acest lucru, intr-un mod rascolitor si sa te faca sa intelegi ca intr-o zi ti se ia siguranta tineretii, dar si ca nu este nici o nenorocire pe lume pe care Dumnezeu sa n-o poata transforma intr-o mare bucurie.