In memoria artistului Bogdan Pietris , in salonul de arta al hotelului Athenee Palace Hilton , Hilton Art Club si GoldArt Gallery au inaugurat expozitia omagiala Pasteluri. ***
Bogdan Pietris este unul dintre artistii care , chiar si in fata unui peisaj memorabil , cu stele cazatoare sau neverosimile cascade , nu l-ar fi uitat pe cel martor la asemenea inubliabile privelisti . Pentru el , pictura apartine precum la prozatorii sud-americani unui spatiu magic , pe care-l arata celorlalti in felul sau aparte , cu emotii si asteptari asezate pe panza copilariei . Privit indeaproape , era un veritabil personaj de roman , o repetare peste timp , a unui erou balzacian , prea cuprins de vraja culorilor , pentru a mai avea ragaz sa dialogheze cu realul . Artistul a avut curajul sa reinvie fastul si gratia tonurilor impresioniste , mai ales intr-un timp al speculatiilor , al aventurilor experimentale ce nu mai tolereaza prezenta figurativului . Bogdan Pietris a crezut fara a cadea in ispita idolatriei in durabilitatea unei triade , una in care au vietuit si marii sai predecesori interbelici : culoarea , compozitia si desenul . El s-a format in acest spatiu al desavarsirii , unul ce nu a cunoscut stavile sau restrangeri (v. peisajele sale , iradiind o lumina adamica , atotpurificatoare ). Virtutile de colorist sensibil (v. ucenicia tineretilor sale cu maestrul Al. Ciucurencu ) , libertatea si concizia delimitarii si adaptarii formei sunt trasaturi ale unui spirit clasic , perfect stapan pe mijloacele sale de expresie . La aceasta se adauga rafinatul sintetism al compozitiei , suflul poetic al imaginii , mereu blanda si comprehensiva , toate recompunand atmosfera unui tinut familiar artistului , recognoscibil pe harta sufletului sau . Pictura sa ( indiferent de registrul teluric sau modalitatile cromatice de reliefare a starilor interioare ) vehiculeaza adevaruri umane profunde , fara sa recurga la parabole sau alte cifruri de lectura . Naratiunile plastice prezentate publicului sunt tot atatea etaje cromatice ale memoriei afective , ele nu mai au nevoie de nici un suport descriptiv .
In pofida multor incercari prin care a trecut , artistul nu si-a modificat atitudinea si nici nu a recurs la anume trucuri de atelier , spre a-si surprinde admiratorii ori elogiatorii de ocazie . Pe de o parte , fara a se lasa prins in narativul monoton , inexpresiv , creatorul si-a desfasurat cu inteligenta vocatia de povestitor in imagini , iar pe de alta parte si-a consolidat limbajul plastic , apeland subtil la memoria citadinului , a acelui spatiu furnizor de teme si experiente irepetabile . Ochiul lui Bogdan Pietris cobora in natura – nu ca un observator glacial , calculat , ci ca un narator , ca un participant sensibil , miscat de grandoarea privelistii . Amfitrionul acestei binevenite rememorari , GoldArt Gallery si-a facut o datorie de onoare in a celebra si restitui chipul unui artist singular , a unei figuri ce a reusit sa se distinga prin gratie si naturalete in campul destul de restrans al generatiei sale . El a descoperit pe urmele clasicilor scanteia de lumina a lucrurilor simple , rostul lor ascuns in Univers . Sensul ultim al creatiei sale e baudelairian : un homo duplex , tinzand maiestuos catre reverie si fast (v. Peisaj la Mogosoaia ). Fapt ceea ce face ca intalnirile lui Bogdan Pietris cu Absolutul atat de timpurii , din nefericire sa-si pastreze nealterate bucuria , inocenta intaiului ceas .
