„Inainte sau dupa cutremur?,” proiectul conceput de Centrul National al Dansului Bucuresti, face parte dintr-o cercetare ampla de investigare a istoriei recente a dansului contemporan, „what to affirm, What to perform?”.
In acest proiect, CNDB a avut mai multi parteneri: Tanzquartier Wien, Centre for Drama Art Zagreb si Revista „Maska â Ljubljana”, in cooperare cu Allianz Kulturstiftung. Miza proiectului a fost trasarea unor borne de memorie, recontextualizarea acelor evenimente care au marcat istoria dansului contemporan in spatii in care vulnerabilitatea documentarii si-a pus amprenta. Cutremurul din 4 martie 1977 este, in foarte multe discutii despre circumscrierea temporala a unui eveniment de dans din Romania, singurul reper invocat fara dezacorduri majore, singura data recuperabila, care identifica o durata certa pe harta rememorarilor active.
Timp de trei zile (13-15 noiembrie), la CNDB, artisti si teoreticieni au performat calupuri din istoria dansului contemporan romanesc, au activat recuperarea de date scrise si nescrise care, odata stocate, vor impiedica receptarea dansului ca un „evacuat cultural”, mereu in proces de pierdere a „unui acasa propriu”.
Proiectul a stat sub semnul reactivarii unui spectacol-bomba la data la care a fost conceput. Pe 10 noiembrie 1965, „Ciocanul fara stapan”, creatie a coregrafului Stere Popescu, era prezentat in premiera mondiala la Théatre de Champs-Elysée. Spectacolul a suscitat reactii controversate, elogii si huiduieli din partea publicului si referinte la inovatii in arta coregrafica sau la distrugerea ei din partea presei franceze. La intoarcerea in tara, autoritatile romane, nemultumite de perceptia contradictorie a spectacolului, ii ridica statutul de coregraf lui Stere Popescu, ramas la Paris impreuna cu Gabriel Popescu (prim-balerin al Operei Romane), si ii interzic trupei sa faca turnee in strainatate.
Coregrafii Florin Flueras si Brynjar Bandlien au performat memoria mobila a acestui spectacol, cu racorduri la continutul si structura lui, la reactiile lui Stere Popescu si ale spectatorilor si, poate cel mai important, la felul in care istoria devine un construct cultural la care ne raportam, de cele mai multe ori, narcisist. Cei doi coregrafi, prin distantare ironic-ludica, au devenit purtatori de timp performativ, carlige care tracteaza o memorie nebuloasa si o istorie cu multe gauri. Au pus in miscare legaturile unui spectacol cu timpul sau si cu timpul nostru. Performance-ul lor â ameste de miscari expresioniste, de gesturi caricaturale, de ironii la adresa genialitatii creatorului si a energiei pe care o emana â depaseste relevanta unui spectacol de dans, punand in context o intreaga formatare a istoriei.
In cadrul proiectului, Vava stefanescu a creat o instalatie pornind de la mitul continuei surpari spatiale cu care dansul romanesc s-a confruntat. Irina Severin a prezentat un capitol substantial din lucrarea ei de doctorat, concentrat pe sociologia receptarii „Ciocanului fara stapan”. Sanda Agalides, critic de arta, sotia lui Stere Popescu, a adus in discutie climatul socio-cultural al epocii. Interviurile realizate de catre Manuel Pelmus, documentand coregrafi ai perioadei â70-â80, au reprezentat o parte densa dintr-o cercetare cu o dramaturgie in miscare. Lor li s-a alaturat interventia Lianei Tugearu despre studioul pe care l-a infiintat in 1985 in cadrul Muzeului National de Arta. Adina Cezar si Sergiu Anghel, foldere vii ale istoriei dansului contemporan romanesc, au fost intervievati de catre Mihai Mihalcea.
„Inainte sau dupa cutremur?” merita sa devina pilotul unui program coerent de plonjare in istoria recenta a dansului contemporan romanesc.
