“Documente privind Grupul etnic german din Romania. 1937-1945”

Arhiva propriu-zisa a Grupului etnic german din Romania a disparut dupa razboi. Exista zvonuri neconfirmate ca aceasta arhiva ar fi fost capturata de trupele sovietice si s-ar afla undeva in Rusia. Din materialele pastrate in diverse arhive din Germania si Romania, rolul nefast pe care l-a jucat asa-numitul Grup etnic german in perioada 1940-1944 este, totusi, cunoscut astazi specialistilor. O lucrare istorica exhaustiva a Grupului etnic insa nu a fost publicata pana in prezent, desi exista cateva lucrari de referinta, intre care scrierile de pionierat ale istoricului Johann Böhm ocupa un loc de frunte (“Das Nationalsozialistische Deutschland und die Deutsche Volksgruppe in Rumänien. 1936-1944″/”Germania national-socialista si Grupului etnic german din Romania. 1936-1944”, 1985; “Die Deutschen in Rumänien und die Weimarer Republik. 1919-1933″/”Germanii din Romania si Republica de la Weimar. 1919-1933”, 1993; “Die Deutschen in Rumänien und das Dritte Reich. 1933-1940″/”Germanii din Romania si cel de-al III-lea Reich. 1933-1940”, 1999; “Die Gleichschaltung der Deutschen Volksgruppe in Rumänien und das «Dritte Reich». 1941-1944″/”Nivelarea Grupului etnic german din Romania si cel de-al III-lea Reich. 1940-1944”, 2003).

Sub conducerea lui Andreas Schmidt (1912-1948), care devenise in 1940 liderul Partidului National-Socialist Muncitoresc German (NSDAP) al Grupului etnic german din Romania, minoritatea germana fusese transformata intr-o masa de manevra a Germaniei naziste.

Germanii din Romania si nazismul

Andreas Schmidt apartinea organizatiei extremiste de dreapta Partidul Popular German din Romania, care s-a desprins in anul 1935 de Miscarea de Autoajutorare, o grupare moderat-fascista infiintata de fostul ofiter sas al armatei austro-ungare, Fritz Fabritius (1883-1957). Impresionat si influentat de miscarea lui Hitler, fostul ofiter a creat organizatia amintita in anul 1922, schimbandu-i denumirea in 1932 in Miscarea national-socialista de autoajutorare a germanilor din Romania. Dupa interzicerea organizatiei, pe 29 noiembrie 1933, Fabritius a renuntat din motive tactice la atributul “national-socialist” si a reinfiintat gruparea sub numele de Miscarea nationala de reinnoire a germanilor din Romania. Si aceasta organizatie a fost interzisa pe data de 4 iulie 1933, fiind considerata pro-nazista. Reprezentantii sai extremisti au infiintat pe data de 10 februarie 1935 Partidul Popular German din Romania. Andreas Schmidt, care fusese numit in 1940 de catre Berlin in functia de conducator al Grupului etnic german din Romania (Volksgruppenführer) a fondat pe data de 9 noiembrie 1940 Partidul Muncitoresc National-Socialist German al Grupului etnic german din Romania. Detalii inedite despre biografia lui Schmidt a publicat de curand Paul Milita in revista “Zeitschrift für siebenbürgische Landeskunde” (anul 28 (99), Nr. 1/2005, pp. 72-76), sub titlul “Der Lebenslauf des «Volksgruppenführers» Andreas Schmidt”, (“Biografia «Volksgruppenführer»-ului Andreas Schmidt”). Schmidt a murit intr-un lagar sovietic in anul 1948, dupa ce in toamna lui 1944 s-a intors in Romania impreuna cu un comandou de parasutisti format din 7 legionari romani, cu scopul de a organiza lupta contra noului regim de la Bucuresti. Schmidt a fost capturat de trupele sovietice si condamnat.

Fascizarea minoritatii germane din Romania s-a produs in trei etape distincte: I. 1918-1932 – faza fascizarii incipiente; II. 1932-1940 – faza nivelarii spirituale voluntare (“geistige Selbstgleichschaltung”); III. 1940-1944 – faza subordonarii totale fata de politica, interesele si ideologia Reich-ului hitlerist.

Procesul de fascizare a etnicilor germani si mai ales rolul lui Andreas Schmidt – un fascist fanatic, antisemit inflacarat si adversar al romanilor si maghiarilor – sunt prezentate acum intr-un amplu volum, intocmit de Klaus Popa: “Akten um die Deutsche Volksgruppe in Rumänien. 1937-1945. Eine Auswahl” (“Documente privind Grupul etnic german din Romania. 1937-1945. O culegere”, Peter Lang Verlag, Frankfurt am Main, 2005, 600 p.). Cele 639 de documente, in marea lor majoritate inedite, reliefeaza o data mai mult tendintele expansioniste ale Germaniei hitleriste, dar si simpatiile pronaziste si apropierea ideologica de national-socialism ale unor personalitati politice si culturale reprezentative pentru minoritatea germana din Romania. Pe de alta parte, documentele dezvaluie raporturile existente intre miscarea legionara si conducerea politica a Grupului etnic, sprijinul ideologic acordat lui Horia Sima de catre Andreas Schmidt dupa rebeliunea legionara din 1940 si apoi relatiile complicate dintre regimul antonescian si Grupul etnic german, care dupa 1940 devine un fel de stat in stat. Faptul ca Andreas Schmidt a urmarit – in secret – sa transforme provinciile locuite de germanii din Romania intr-un protectorat al Germaniei naziste (asa-numitul “Donaugau”) nu a scapat nici autoritatilor romane. Suspiciunile ivite intre dictatorul roman Antonescu (care se bucura de increderea lui Hitler) si ultranationalistul Andreas Schmidt sunt pe larg descrise in numeroase rapoarte secrete pe care liderul Grupului etnic le trimitea la Berlin.

Relatiile Antonescu-Schmidt

Semnificativ pentru aceasta relatie problematica si tensionata este, de pilda, raportul lui Schmidt despre intalnirea sa cu Ion Antonescu din 28 martie 1944. La intrevederea amintita a participat si Mihai Antonescu, pe care Schmidt nu-l simpatiza deloc, deoarece il considera un las si potential tradator al intereselor Reich-ului, care intentioneaza sa contacteze puterile occidentale in vederea incheierii unui acord unilateral de pace. Reafirmandu-si fobiile antisemite si antimaghiare, Ion Antonescu ii dezvaluie lui Schmidt in cursul intalnirii ca este gata sa organizeze detasamente de partizani care vor lupta impotriva trupelor sovietice daca acestea vor intra pe teritoriul Romaniei. Ii cere sprijinul lui Schmidt, acesta urmand sa inarmeze populatia germana care sa se alature luptei.

Documentele Grupului etnic german din Romania sunt dovezi edificatoare pentru preluarea ideologiei naziste, a rasismului si antisemitismului, a fobiilor anti-masone si a ideii superioritatii rasei germane. Numeroasele articole reproduse din presa vremii, cat si o sumedenie de documente inedite publicate de catre Klaus Popa permit reconstituirea politicii episcopului Bisericii Evanghelice a sasilor din Ardeal, Wilhelm Staedel. In conformitate cu antisemitismul nazist, Staedel promova ideea renuntarii la Vechiul Testament (considerat o scriere pur semita, in contradictie cu spiritualitatea nordica si ariana) si crearea unei biserici nationale germane. Supunerea Bisericii Catolice, de care apartineau svabii banateni, a esuat, desi sub presiunea Grupului etnic episcopul de Timisoara, Augustin Pacha, a fost obligat sa renunte la scolile confesionale germane. Protestele lui Pacha fata de actiunile de intimidare a catolicilor au fost inregistrate deja la inceputul anilor ’30. In 1934, Pacha a fost intr-o audienta la Hitler, cerandu-i dictatorului german sa intervina pe langa liderii nazisti banateni in vederea opririi propagandei anticatolice. In decembrie 1940, Pacha ii scrie din nou lui Hitler, revenind asupra doleantelor exprimate cu sase ani mai devreme. Aceasta scrisoare a episcopului, descoperita in Arhiva Federala din Berlin si publicata pentru prima data in volumul lui Popa, este un document relevant pentru situatia dificila a bisericii in perioada dictaturii naziste.

Volumul lui Klaus Popa ilustreaza convingator aplicarea unei “inginerii politice” in vederea transformarii germanilor din Romania intr-o masa obedienta. Pe de alta parte, documentele reflecta si gradul avansat al interiorizarii unei ideologii care, cu unele exceptii, se transformase intr-un strat identitar al unei comunitati etnice.

William TOTOK, Berlin