ORL este prescurtarea de la otorinolaringologie. Specializarea ORL trateaza si previne afectiuni ale urechii, nasului, gatului, sinusurilor si cailor respiratorii superioare. Astfel, medicul otorinolaringolog trateaza urmatoarele afectiuni:

  • sinuzita;
  • rinita alergica;
  • polipi nazali;
  • deviatie de sept;
  • amigdalita;
  • laringita;
  • faringita;
  • oreion;
  • leziuni la nivelul urechilor;
  • tinitus;
  • otita.

Cand este nevoie de un consult ORL

Consultul ORL poate fi de rutina, sau se poate face atunci cand pacientul se confrunta cu simptome precum:

  • dificultate respiratorie;
  • sangerare nazala;
  • stare de ameteala;
  • tiuit permanent in urechi (tinitus);
  • simt al mirosului afectat;
  • disconfort la nivelul sinusurilor;
  • dureri la nivelul gatului;
  • inflamatie in gat;
  • dureri la nivelul maxilarului superior, tample, partea din spatele nasului;
  • umflarea pleoapelor;
  • inflamarea ganglionilor limfatici din zona urechilor, nasului si gatului;
  • febra.

Sunt considerate urgente ORL urmatoarele simptome:

  • sangerari nazale intermitente;
  • sangerari la nivelul urechilor;
  • afectarea auzului;
  • afectarea vocii;
  • dificultate la inghitire;
  • secretii nazale purulente.

In ce consta consultul medical ORL

Un consult ORL incepe cu o discutie intre medic si pacient. Medicul afla care sunt simptomele de care sufera pacientul, cand au aparut acestea, cat de intense sunt. Urmeaza examenul clinic al nasului (medicul foloseste un specul nazal), gurii/gatului  (medicul foloseste o spatula), urechilor (se foloseste un auricular). Medicul ORL poate recomanda si alte investigatii ORL care il pot ajuta la stabilirea diagnosticului:

  • endoscopia nazala: evalueaza in profunzime fosele nazale si canalele sinusoidale. O tija subtire prevazuta cu o camera cu lumina se introduce in fiecare fosa nazala si inainteaza pana in spatele nasului. Procedura se realizeaza sub anestezie locala si prezinta un grad minim de disconfort.
  • endoscopie laringiana si faringiana: cu ajutorul unei sonde endoscopice se vizualizeaza zona laringiana si zona faringiana. Si aceasta procedura se realizeaza cu anestezie, asadar disconfortul pacientului este minim.
  • laringoscopie: evaluează baza limbii si laringele. Se efectueaza cu ajutorul unei oglinzi mici, care se introduce in spatele gatului. Pacientul este rugat sa scoata anumite sunete, pentru ca medicul sa observe modul in care functioneaza corzile vocale. Se poate folosi un anestezic local (sub forma de spray), dar chiar si asa pacientul resimte un anumit grad (moderat) de disconfort. Disconfortul pacientului vine mai ales din faptul ca procedura este insotita de un reflex involuntar de regurgitatie, dar acesta dispare odata cu finalizarea procedurii.
  • timpanograma: se insereaza un dispozitiv cauciucat in urechea externa. Acest dispozitiv emite un sunet menit sa declanseze reflexul acustic la nivelul urechii medii. Reactia urechii medii este inregistrata sub formă de grafic si este analizata de medicul specialist.

Exista si alte investigatii ORL pe care medicul le poate recomanda:

  • audiograma tonala: este un test auditiv de baza;
  • evaluarea video a sistemului vestibular;
  • analiza reflexului stapedian: este o analiza a oaselor care se afla la nivelul urechii medii.

Unele investigatii ORL pot provoca reactii adverse precum: infectii, sangerari, traume la nivelul tesutului afectat. Aceste complicatii sau reactii adverse dispar in primele zile de tratament. 

Dupa ce medicul a facut consultul clinic si pacientul a efectuat toate investigatiile recomandate, medicul ORL stabileste un plan de tratament medicamentos, sau schimbarea stilului de viata (modificarea dietei sau incetarea fumatului sau a consumului de alcool). Este posibil ca afectiunea sa fie mai complexa, iar intr-un asemenea caz medicul ORL poate  solicita si ajutorul unui neurolog, alergolog, oncolog, sau audiolog. De asemenea, foarte important, in cele mai multe cazuri este nevoie ca pacientul sa revina la control. 

Cum se pot preveni afectiunile ORL

Iata cum pot fi prevenite afectiunile nasului, gatului, urechii:

  • evita fumatul/fumul de tigara; 
  • evita factorii alergeni, mai ales daca stii ca ai un potential alergenic (polen, substante chimice iritante, poluare);
  • evita expunerea la frig/umiditate;
  • evita infectiile respiratorii;
  • evita infectarea sinusurilor;
  • evita sursele de zgomot/ sunet puternic;
  • evita consumul de bauturi sau alimente foarte reci, sau foarte fierbinti;
  • evita contactul direct cu persoanele infectate.